O definiție pentru Iris tectorum
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Iris tectorum Maxim. Specie care înflorește vara. Flori (foliolele exterioare lila-deschis cu nervuri închise, unguicula cu o creastă albă cu pete maronii; cele interne invers-ovate) mari, dispuse cîteva în buchet, la vîrful unei tulpini înalte pînă la 35, cm. Frunze late, rigide, verzi-deschis. Plantă cu rizomi, se cultivă în terenuri expuse la soare, mai mult uscate decît umede. Rezistă iarna afară, protejate cu paie sau frunze.